Măiculiță, suntem praf! Ne-am chinuit cu Rot-Weiss Erfurt (4-3), în primul tur al Cupei, de ne-au ieșit ochii din cap. Ne-a egalat de 3 ori locul 16 din liga a 3-a, bașca că ne mai puteau arde de câteva ori. Săracii au avut și-o bară, dar norocul a făcut ca mingea să-i sară în brațe lui Rensing. La final ăia atacau și cu portarul, iar noi ne refugiasem în cazemată. Read the rest of this entry »
Arhiva pentruMigrene
Revoluția abia și-a luat viteză!
Recunosc din capul locului că sunt un pic răutăcios, dar nu mă pot abține. Tocmai am citit cel mai fără de noimă, cel mai de “hai să ne aflăm și noi în treabă” articol cu subiect fotbalistic din ultima vreme. Se intitulează “Revoluția s-a încheiat la FC Bayern!” și a apărut în ediția de astăzi a cotidianului Click!, cel puțin în cea online. Mă credeți sau nu, n-am încercat să găsesc nod în papură unui ziar concurent celui la care lucrez, dar repet: nu m-am putut abține. Read the rest of this entry »
Are şi presa cretinii ei!
Cu asta se pot lăuda teroriştii, nu ziariştii! Tabloidul polonez Super Express a şocat, bulversat, indignat până la dezgust cu fotomontajul publicat ieri. Vreun dtp-ist cretin l-a înfăţişat pe selecţionerul Leo Beenhakker ţinând în mâini capetele însângerate ale germanilor Michael Ballack şi Joachim Low, iar vreun redactor la fel de idiot l-a somat pe olandez cu următorul titlu: “Leo, adu-ne capetele lor!”. Read the rest of this entry »
Chelsea ca o Dacie
Nicolae Manolescu o cam dă în bară cu editorialul publicat azi în Evenimentul Zilei. Pe principiul “orice român se pricepe la fotbal, politică şi reparatul Daciei”, omul de litere încearcă să (ne) explice de ce n-a câştigat Chelsea Liga Campionilor. Treacă de la mine amănuntul că tentativa de lămurire vine la aproape o săptămână de la finala moscovită, faptul că maestrul nu cunoaşte perfect palmaresul londonezilor (crede că Mourinho a câştigat primul titlu naţional din istoria clubului) sau afirmaţia că Ballack “a uitat de multişor să tragă la poartă” (în realitate, neamţul ocupă primul loc, la egalitate cu Drogba şi Tevez, în clasamentul şuturilor spre poartă). Read the rest of this entry »
Propunere indecentă
Trezindu-mă fără slujbă vara trecută, ca urmare a dispariţiei spt, mi-am făcut cont pe două site-uri de joburi. Am completat eu cearceaful ăla de formular, plus cv-ul de rigoare, cu sexul, vârsta şi tot tacâmul, precizând clar că sunt interesat exclusiv de domeniul mass-media, şi m-am pus pe aşteptat. Mi-am găsit relativ repede de muncă, fără ajutorul netului, dar mi-am păstrat cele două conturi şi primesc regulat liste cu ”joburi care ţi se potrivesc”. Normal că unele mi se potrivesc mai bine decât altele. Read the rest of this entry »
Acum sau altădată
Finala Ligii se joacă în contextul în care eu, personal, n-am mai câştigat cam de multişor la pariuri. Cronologic vorbind, ultima dată am fost victima lui Ajax, incapabilă să bată acasă pe Twente (nu te mai hlizi, Ţocadinho!). O nimerisem cu Hoffenheim, Inter, Valencia şi Sporting, dar s-au trezit lăncierii să mă încurce. În ciuda lipsei de inspiraţie aparente, dar mai ales a ghinionului evident, că de ştiinţă nu se pune problema că n-aş avea, nu mă pot abţine şi în drum spre redacţie încropesc un bileţel al cărui cap de afiş este finala moscovită. Read the rest of this entry »
Aniversare în regia uitării
La 0-1 şi penalty pentru ei m-am trezit rugând turla bisericuţei de dincolo să mă scutească de-o nouă umilinţă. De parcă nu fuseseră suficiente icnetele de satisfacţie ale multora de la tribuna oficială la golul lor! D-aia nici nu obişnuiesc să stau acolo, că prea mă enervez când fiecare reuşită a celorlalţi mă face să mă simt minoritar sau chiar singur cuc unde ar trebui să fiu printre ai mei. Read the rest of this entry »
Maria Andrieş, lupoaica moralistă
Editorialista Gazetei Sporturilor înfierează cu mânie şi ironie proletară operaţiunea valiza de bani şi pe Gigi Becali. Nu încape vorbă, cei implicaţi vor trebui să plătească într-un fel sau altul dacă vor fi găsiţi vinovaţi. Numai că gsp în general şi Maria Andrieş, în special, seamănă cu nişte lupi moralişti, măcar din profil. Read the rest of this entry »
Aleluia!
Singurul lucru bun al campionatului e că tocmai s-a încheiat. Aproape zece luni ne-am bălăcit mai de voie, mai de nevoie în excrementele eliminate pe cale orală de reprezentanţii fotbalului nostru. Lăudăroşeniile tuturor mahărilor au fost impozitate drastic în cupele europene, unde ne-am făcut de râs fără nicio excepţie. Roşul, albastrul, albul şi vişiniul, culorile care divizează iremediabil orgolii şi destine în Liga I, s-au contopit în cenuşiu dincolo de pragul coteţului intern. Dacă ăsta a fost cel mai tare campionat din istorie, refuz să-mi imaginez cum va arăta viitorul.
Când fu Tică, nu fu Tache…
Mai elegant, neamţul ar spune “prea mult pentru a muri, prea puţin pentru a trăi”, numai că expresia românească îmi oglindeşte mai fidel sentimentele şi reprezintă o prelungire firească a postului precedent, la nivelul titlului, cel puţin. Dezastrul de la Sankt-Petersburg m-a anesteziat într-atât, încât n-am simţit nicio bucurie pentru campionatul câştigat aseară de Bayern.
