Întrebarea asta mi-a trecut prin cap duminică după-amiază, înainte de Fiorentina – Chievo, observându-l pe Adrian Mutu în timpul minutului de reculegere în memoria lui Candido Cannavò, fost director la Gazzetta dello Sport. Aidoma celorlalţi 21 de jucători aliniaţi la mijlocul terenului, românul luase o mină serioasă, tristă şi preocupată în egală măsură, dar chiar se gândea el, oare, la cel dispărut? Read the rest of this entry »
Arhivă pentru Atitudini
Nuca din peretele farmaciei
“Mulţumim frumos! La revedere!”, i se adresează farmacista doamnei din faţa mea. Am observat-o bine pe doamna cu pricina cât am stat la coadă. Să tot fi avut 6o şi ceva de ani, statură mică, pricăjită, chinuită de o tuse convulsivă, întreruptă doar de respiraţia zgomotos-anevoioasă. A cerut vreo şase medicamente diferite, s-a văicărit aflând că însănătoşirea o costă peste un sfert de pensie, a plătit şi a plecat. Read the rest of this entry »
S.M.S.
Îmi place liniștea dimineților de 1 ianuarie. Ceasul laptopului indică 12:42 și Bucureștiul pare un oraș provincial, cuminte. Altădată, la ora asta haosul m-ar fi încercuit de mult. Read the rest of this entry »
Aseară am fost un bou
Reacţia pe care am avut-o ieri m-a enervat prea tare. Nu a fost prima oară când am reuşit să mă scot din sărite, dar de data asta, gata! Autodenunţ. Aseară, pe când traversam Pasajul de la Universitate, se aproprie de mine unu şi-mi propune şoptit să-mi vândă un telefon. “Nu mă interesează, zic, am deja două”, la care el: “Hai că vreau să scap de el, l-am furat”. Read the rest of this entry »
Altceva, altcândva, cu altcineva
Victor Pițurcă a promis că de data asta va ataca Franța. Nu orbește, nu cu orice preț, dar îi va pune oricum probleme mai mari decât la Euro. ”Atunci a fost ceva, acum va fi altceva”, a spus selecționerul. Câți l-or fi crezut? Speranța într-o abordare mai curajoasă a meciului de la Constanța a fost amplificată și de văicărelile liderilor Naționalei, Mutu și Chivu, care-l rugaseră pe Piți, inclusiv prin intermediul presei, să-i lase și pe ei să joace ceva, diferit și mai curajos decât la turneul final din vară. Read the rest of this entry »
Suntem sublimi, dar lipsim cu desăvârșire
Chiar nu se pot abține? Ce îi împiedică să-și vadă lungul nasului? De ce le place să se îmbete cu apă rece? A venit Chelsea la Cluj și președintele CFR-ului, Iuliu Mureșan, a declarat că englezii sunt cea mai mare și mai tare echipă care a călcat vreodată în România. Nu poți să afirmi așa ceva fără să te faci de râs, pentru că pe aici au mai trecut, de-a lungul timpului, un Real, un Internazionale, un Liverpool, un Bayern, un Manchester United, echipe mai galonate decât Chelsea. Read the rest of this entry »
Adultera s-a întors acasă
Turcia a pierdut singurul meci pe care nu merita să-l piardă la acest Euro, recunosc. Dar aş minţi spunând că nu m-am bucurat, ca fan al nemţilor. În plus, începusem să mă enervez din ce în ce mai tare pe mai toate comentariile dedicate echipei lui Terim. Toate o ţineau laie-bălaie cu turcii care luptă până la final, care nu cedează etc. Mi se părea că ienicerii încearcă să-şi însuşească pe nesimţite o calitate marcă înregistrată a germanilor. Read the rest of this entry »
Avantajele eşecului
Sincer, acum! Eşti fotbalist, joci enşpe mii de meciuri pe sezon pe bani grei şi, când te pregăteşti şi tu de vacanţă, vine pleaşca: băieţi, trageţi tare în continuare, că ne-am calificat la Euro! Read the rest of this entry »
Valiza speranţei
Importanţa deciziilor fără precedent luate astăzi de Comisia de Disciplină a FRF în cazul scandalului “Valiza” nu este intrinsecă şi nu este dată nici măcar de consecinţele lor. Primul lucru la care m-am gândit la aflarea hotărârilor au fost dovezile care au justificat aceste sancţiuni. Sunt din cale-afară de curios să cunosc argumentele care i-au determinat pe oficialii federaţiei să recurgă la asemenea măsuri. S-au mişcat membri comisiei mai repede decât procurorii DNA? Au putut demonstra ei ceea ce autorităţile statului încă n-au putut face? Read the rest of this entry »
Doi căpoşi, ce să mai!
Nu-i uşor să oferi condiţii pentru a face performanţă, dar la Rapid e mai greu decât la oricare club românesc cu pretenţii. Mulţi arată cu degetul înspre un singur vinovat: George Copos. Omul fără de care înclin să cred că istoria recentă a Giuleştiului, oricum sărăcăcioasă în comparaţie cu cea a îmbuibaţilor din Ghencea şi Ştefan cel Mare, ar fi resimţit un deficit acut de sare şi piper. În bună măsură, de numele său se leagă deopotrivă bucuriile şi tristeţile trăite sub Grantul ultimilor ani.
