Cătălin Apostol

Am contactat recent departamentul de relații cu presa al lui Bayern Munchen, din dorința de a realiza un interviu cu unul dintre fotbaliștii nemților. N-am fost foarte surprins când m-am trezit refuzat, pe motiv că ”suntem extrem de solicitați pentru interviuri, din care cauză suntem nevoiți să răspundem negativ la 80% dintre cereri”. Altceva m-a mirat: numele celui care-mi trimisese mail-ul, Max Breitner. Măi să fie, mi-am zis. Nu cumva o fi băiatul lui Paul Breitner, fostul mare jucător al bavarezilor din deceniul șapte? N-a trebuit să caut prea mult pentru a-mi confirma bănuiala. Dar ciudățenia abia acum urmează.

Cu numai doi ani înainte, Max Breitner fusese catalogat de managerul bavarezilor, Uli Hoeness, drept ”cel mai mare dușman al lui Bayern”. Își căpătase ”distincția” după ce publicase un articol defăimător în cotidianul local tz la adresa lui Bastian Schweinsteiger, pe care-l acuza de aranjarea unor partide din Bundesliga. Suntem în martie 2006, la doar câteva luni distanță de startul Mondialului german, iar ”bomba” lansată de Max explodează violent. Printre ”victimele” ei se numără însuși Max Breitner. Colericul Hoeness, poreclit ”Departamentul Atac” (lui îi place să-și spună ”Departamentul Adevăr”) face spume și clăbuci în mass-media, ridică acreditările tz, cere demisia redactorului-șef și a autorului articolului și, pentru că publicația amintită e în ofsaid mare, primește satisfacție. Max rămâne fără job și cu titulatura de ”cel mai mare dușman al lui Bayern” ca o tinichea agățată de coadă vreme de 13 luni. În aprilie 2007, însă, explodează o altă ”bombă”, care – culmea! – îl readuce la viață pe Breitner jr. Fostul jurnalist incomod devine angajatul clubului din Munchen, Hoeness înregimentându-l în departamentul de relații cu presa al lui Bayern! Și asta, se spune, fără ”pile” din partea părintelui, Paul Breitner, scouter al bavarezilor și fost coechipier al lui Uli H.

Bun, și care-i șpilul, aș putea fi întrebat. Nu există neapărat un șpil, dar povestea lui Max Breitner seamănă destul de mult cu cea a lui Dan Udrea, ziaristul Gazetei Sporturilor pe care l-a desființat Gigi Becali zilele trecute, într-o memorabilă conferință de presă. Dan a fost acuzat că scrie minciuni despre finanțatorul Stelei, drept pentru care gsp (dar și ProSport-ul) au rămas fără acreditări la acțiunile roșalbaștrilor. Dacă pățaniile celor doi jurnaliști sunt comparabile într-o oarecare măsură și dacă Hoeness aduce puțin cu Becali în privința reacțiilor, de ce n-ar urma Dan o traiectorie profesională asemănătoare cu cea a lui Max?