La trei zile dupa ce am strins, racait si lovit cu pumnii bratele fotoliului, de-am invinetit saracul obiect de mobilier absolut nevinovat de neputinta lui Bayern de a-mi oferi o seara linistita in compania lui 1860, am hotarit sa ma relaxez in Regie, la Sportul - Dinamo 2. Ti-ai gasit relaj! Studentii mi-au pus iar nervii pe bigudiuri, ca mai de fiecare data in acest sezon si in cele vreo 20 de cind mi-au intrat sub piele. Gasca nebuna interpreteaza fara gres un rol care ma scoate din sarite: ataca, rateaza, marcheaza, se retrage, e egalata si, eventual, cedeaza complet pe final.
Imediat dupa golul oaspetilor am avut intentia sa-mi pun capul la contributie si sa verific rezistenta materialului plastic care acopera masa presei. M-am razgindit, pentru ca favoritii mei mai aveau suficient timp s-o dreaga. Dar n-au facut-o si am parasit stadionul tare intors pe dos. Ceasul indica fara putinta de tagada data de 1 martie, dar primavara sosise doar pe jumatate pentru mine. Cealalta jumatate ramasese blocata undeva, in ultima zi a iernii. Increderea in promovare mi-a suferit degeraturi serioase.
