“Campanie contra Klinsmann / Bumm Bumm Bild
De la ‘Uriasul Rudi’ la ‘Klinsi rinjitul’ nu a fost decit un pas mic pentru Bild. De ce s-a acutizat conflictul dintre fostul selectioner si tabloid in primvara lui 2006? Cine vrea sa priceapa de ce Bild conduce de luni intregi o campanie la adresa lui Klinsmann, trebuie sa-si reaminteasca evenimentele petrecute in 1984. Pe 26 iunie, dupa un Euro ratat, Jupp Derwall a devenit primul selectioner al Germaniei care a demisionat din functie. In calitate de editorialist la Bild, Franz Beckenbauer era la fata locului si l-a criticat aspru pe Derwall. Editorialele lui Beckenbauer erau scrise, de fapt, de Walter M. Straten. Acesta este si astazi unul dintre aceia care abia asteapta o greseala din partea lui Klinsmann. Alaturi de Straten, de Beckenbauer se mai ocupa atunci si Raimund Hinko, in prezent la Sport Bild, mare admirator al lui Bayern si al lui Oliver Kahn si la fel de inversunat contestatar al lui Klinsmann. Fiecare international german important are la Bild un redactor care se ocupa numai de el. Acesta ii este respectivului fotbalist un fel de purtator de cuvint, de partener de discutii, creator de imagine, prieten la nevoie si citeodata promotor, ca in cazul cartii scrise de Stefan Effenberg. Jucatorul ofera informatii, redactorul le preia si, in schimbul lor, acorda note bune fotbalistului in paginile ziarului, cu ajutorul carora cota jucatorului creste, consecinta fiind obtinerea unui contract mai bun. Valoarea redactorului creste odata cu cea a fotbalistului iar ziarul Bild stie mai multe decit concurenta. Bild a trait multi ani din acest troc. Imediat dupa eliminarea de la Euro ‘84, Beckenbauer, editorialistul Max Merkel si alti doi ziaristi de la Bild au analizat problema viitorului selectioner. La un moment dat, dupa ce discutasera cu argumente pro si contra despre posibilii succesori ai lui Derwall, unul dintre jurnalisti i-a spus lui Beckenbauer: ‘Fa-o tu, Franz!’. Initial, Kaiserul a refuzat categoric propunerea (‘ati luat-o cu totii razna?!’), dar peste citeva ore, usor obosit de insistentele celorlalti, a admis ca se va gindi la respectiva propunere. A fost mai mult decit suficient pentru Bild, care a titrat a doua zi: ‘Derwall e istorie. Franz – sunt pregatit!’. De fapt, Beckenbauer nu era chiar atit de pregatit… Si uite asa, Germania a devenit campioana mondiala in 1990 datorita Bild. Incepind de atunci, ziarul a avut pretentia sa si numeasca selectionerii, nu doar sa-i demita. Mai mult decit atit, Bild isi pregatise un candidat propriu, pe Max Merkel, inca din vremea mandatului lui Derwall, dar Merkel era legat prin contract de ziar, si asta conteaza cel mai mult pentru sefii Bild. Bild este fidel, lupta pentru oamenii sai si contra dusmanilor acestora. Bild stie cine ii sunt dusmanii si prietenii. Berti Vogts, succesorul lui Beckenbauer, a fost un inamic. El a renuntat la colaborarea speciala cu Bild, stabilita in timpul mandatului lui Beckenbauer. In consecinta, ziarul nu l-a prezentat in termeni prea magulitori pe Vogts, dar descrierea acestuia avea tot atit de putine legaturi cu realitatea precum cea de ‘om providential’ atribuita lui Beckenbauer. Fiecare dintre ei a fost descris dupa cum s-a purtat fata de Bild. Urmasul lui Vogts a fost Erich Ribbeck. Un selectioner slab este mana cereasca pentru ziar, pentru ca are nevoie de sustinerea Bild. Ribbeck era apropiat de Matthaus, care oferea reporterilor informatii exclusive si tot felul de picanterii. In consecinta, Bild l-a aparat pe Ribbeck pina aproape de finalul mandatului, cind a devenit evident ca acesta nu-si mai putea pastra functia. Daca in cazul lui Vogts vinovat pentru jocul slab era intotdeauna antrenorul, in cazul lui Ribbeck vina a fost atribuita jucatorilor, chiar si celor considerati ‘prieteni’ de catre ziaristi. Un prieten al Bild a fost si inlocuitorul lui Ribbeck, Rudi Voller, care a continuat colaborarea speciala cu ziarul. Prin urmare, Bild primea formatia de start si alte informatii importante cu o zi mai devreme decit concurenta. Voller era tot timpul dispus la sa discute cu Bild si de aceea ziarul l-a atacat ulterior pe succesorul sau la Leverkusen, Klaus Augenthaler. Jurgen Klinsmann, urmasul lui Voller la nationala, a fost un dusman pentru Bild. Inca de la inceput, pe cind juca la Stuttgarter Kickers, Jurgen a pastrat distanta fata de temutul tabloid, iar detaliile vietii sale private au fost mereu un subiect tabu. Ziarul a cautat sa se razbune si a aruncat subtil pe piata, in timpul Mondialului din 1986, un zvon foarte periculos pentru un fotbalist, si anume ca Jurgen ar fi homosexual. In perioada in care a evoluat la Bayern Munchen, Klinsmann a deranjat raporturile speciale dintre conducerea bavarezilor si Bild, sustinind ca editorialele publicate de Beckenbauer in ziar nu fac bine echipei si antrenorului Otto Rehhagel. In plus, l-a acuzat pe Matthaus pentru faptul ca ‘dadea din casa’, adica dezvaluia ziaristilor tot felul de aspecte din interiorul vestiarului. Conflictul dintre Klinsmann si Matthaus a devenit public la inceputul lui 1996, iar Bild si celalalte ziare-surori au facut front comun impotriva lui Jurgen. Imediat dupa ce Beckenbauer a preluat postul de antrenor de la Rehhagel, Sport Bild a dezvaluit ca salariul lui Klinsmann este cifrat la circa 10,5 milioane de marci pentru trei ani, motiv mai mult decit suficient pentru Bild de a-l ironiza pe atacant, atunci cind acesta n-a mai reusit sa marcheze. Inainte de Euro 1996, Klinsmann, Thomas Helmer si Matthias Sammer l-au rugat pe selectionerul Berti Vogts sa nu-l includa in lot pe Matthaus, care dezvaluia ziaristilor secrete din vestiarul echipei. Antrenorul le-a respectat dorinta si l-a exclus din lot pe Matthaus, decizie pe care Bild nu i-a iertat-o nici lui Vogts, nici lui Klinsmann. Michael Horeni descrie in cartea sa “Klinsmann. Atacant, antrenor si campion mondial” cum s-a acutizat conflictul dintre Bild si Jurgen in timpul turneului final din 1996. Bild a publicat pe prima pagina o fotografie infatisindu-l pe Klinsmann gol pina la briu si un text care facea referire la un scandal declansat la sauna. Tabloidele engleze au preluat stirea si au relatat intr-un stil senzationalist ca jucatorii germani au mers la sauna pe jumatate dezbracati. Numai ca Bild a plusat, sugerind ca Jurgen Klinsmann a fost singurul fotbalist care nu a fost la sauna… Considerind ca lucrurile au mers prea departe, Klinsmann a sunat la redactia Bild si a facut urmatoarea propunere: ‘Voi trece cu vederea aceste jigniri daca veti dona o suma de bani pentru o actiune caritabila’. Pentru ca cei de la Bild n-au acceptat propunerea, Klinsmann i-a dat in judecata si a donat cele 25.000 de euro obtinuti pentru daune morale, dar si-a cistigat un dusman pe viata. Dusmania dintre cele doua parti a intrat in stand-by pina in momentul in care Klinsmann a devenit selectioner. Pentru Bild, postul de selectioner este la fel de important ca cel de Cancelar. Ambele functii cresc tirajul si vinzarile. Sportul, mai ales echipa nationala, este precum aerul pentru Bild, pentru a-si demonstra competenta pe care si-o revendica singur. Chiar daca la presiunea ziarului a fost infiintata o comisie speciala pentru gasirea unui selectioner, comisie din care faceau parte inclusiv Beckenbauer si un editorialist Bild, acest fapt nu a fost suficient pentru numirea favoritului ziarului, a celebrului ‘informator Bild’ Lothar Matthaus. Gerhard Mayer-Vorfelder, presedintele federatiei germane, o persoana conservatoare, incapatinata si greu de influentat, a dorit un selectioner in care sa aiba incredere, un selectioner care sa reformeze echipa nationala. La sfatul lui Berti Vogts, el s-a intilnit cu Jurgen Klinsmann in vara lui 2004, la New York, in timp ce Franz Beckenbauer facea un lobby agresiv in Germania pentru Lothar Matthaus. Rezultatul? O infringere, un veritabil dezastru pentru Bild, pentru ca Jurgen i-a luat fata lui Lothar. Bild nu are niciun informator printre actualii internationali germani. Se banuieste ca Oliver Kahn ar fi semnat un contract de exclusivitate cu ziarul pentru perioada care a urmat Mondialului din 2006. Bild a continuat sa-l atace pe Klinsmann, chiar daca ziarul a fost mai degraba ‘orb’. A facut-o mai ales prin intermediul editorialelor scrise de Beckenbauer, presedintele Comitetului de Organizare a turneului final, cu ajutorul lui Gunter Netzer, alt editorialist, al citorva antrenori din Bundesliga, care aveau nevoie de sustinerea Bild pentru a-si pasta posturile, cu ajutorul unor functionari de rangul doi din federatie, al unor politicieni de rangul trei si al unor jucatori care au dezamagit, ca Christian Worns. Klinsmann reprezinta tot ceea ce Bild respinge: noi metode de antrenament, apelul la stiinta, noi tactici, risc, o nou staff tehnic, cosmopolit – Bild este un ziar ‘national’. Pentru Bild, Klinsmann inseamna o pierdere la capitolele ‘putere’ si ‘influenta’. De aceea, Klinsmann trebuie sa plece, pentru ca altfel tirajul Bild ar putea scadea si mai mult. Bild a gasise deja inlocuitorul lui Klinsmann la nationala: Matthias Sammer. Purtatorul sau de cuvint se numeste Ulrich Kuhne-Hellmessen si a fost seful reporterilor la Bild. Cu sprijinul Bild si al celorlalte publicatii ale trustului, Sammer a cistigat cursa pentru postul de director sportiv al federatiei impotriva candidatului sustinut de Klinsmann, Bernhard Peters, antrenorul nationalei de hockey. Un succes pentru Bild. Este greu de spus cum se va incheia razboiul dintre Klinsmann si Bild. Este ca in fotbal: nu intotdeauna cistiga cel mai bun”.
P.S. Intamplator sau nu, Bild nu s-a aflat in postura de a anunta, in exclusivitate, instalarea lui Jurgen Klinsmann pe banca tehnica a lui Bayern Munchen. Stirea a aparut initial pe site-ul oficial al clubului bavarez, luandu-i prin surprindere pe ziaristii celebrului tabloid, obisnuiti sa afle inaintea concurentei toate informatiile cu adevarat importante. In plus, primele titluri aparute in Bild dupa oficializarea numirii lui Klinsmann lasa impresia ca razboiul ziarului cu acesta va continua (“Klinsmann este noul antrenor al lui Bayern. Chiar va functiona aceasta combinatie?” sau “Klinsmann si Bayern – o relatie deloc armonioasa”).
